surditate - Sydenham (coree)









surditate - pierderea parţială sau completă a auzului, într-una sau în ambele urechi. Surditatea de transmisie este datorată unui deficit în conducerea sunetului de la urechea externă la cea internă. Poate fi datorată perforării timpanului sau infecţiei urechii medii, sau afectarea oscioarelor auzului (ciocanul, nicovala şi scăriţa) din urechea medie.

Surditatea de percepţie poate fi datorată leziunilor cohleei, nervului auditiv sau centrilor nervoşi ai auzului din creier. Surditatea poate fi congenitală (de exemplu, dacă mama a avut rubeolă în timpul sarcinii). La adult poate fi determinată de traumatisme, boli (de exemplu, boala Meniere) sau expunerea prelungită la zgomote nocive; surditatea de percepţie progresivă (presbiacuzia) este frecventă o dată cu înaintarea în vârstă. Diferitele tipuri de surditate pot fi diagnosticate cu variate teste; tratamentul depinde de cauza subiacentă;

surfactant - substanţă care tapetează interiorul plămânilor. Este secretat de pneumocitele de tip II, are compoziţie complexă (lipide, proteine şi carbohidraţi) care împiedică alveolele pulmonare să se turtească, prin scăderea tensiunii de suprafaţă. Este absent în plămânii imaturi ai nou-născuţilor prematuri, în atelectazie şi sindromul de detresă respiratorie;

surogat - preparat/produs cu proprietăţi apropiate de ale celui original, pe care îl poate înlocui;

sustentaculum - termen anatomic general dat, de obicei, unor ligamente peritoneale care prin poziţia lor sugerează ideea că ar susţine viscerele supraiacente (de exemplu: sustentaculum lienis şi sustentaculum hepatis sunt denumiri date ligamentelor freno-colice strâng şi drept);

sutură - 1. (în anatomie) articulaţie fixă de tipul sinartrozei, în care oasele sunt strâns apropiate (unite printr-o cantitate minimă de ţesut conjunctiv), caracteristice pentru cutia craniană. Suturile craniene sunt: sutura coronară, între osul frontal şi oasele parietale, sutura lambdoidă, între oasele parietale şi osul occipital, sutura sagitală, între cele două oase parietale, sutura metopică (frontală), care la naştere uneşte cele două oase frontale de la vertex la rădăcina nasului, dar care se obliterează după naştere. 2. (în chirurgie) alipirea marginilor unei leziuni sau unei incizii cu ajutorul unui ac chirurgical şi a unui material de sutură resorbabil sau neresorbabil (cum ar fi mătasea, nailon, catgut şi alţi polimeri) pentru a facilita vindecarea. Există multe tipuri de suturi (tehnici) în funcţie de locul de sutură, de tipul de leziune etc.;

sutură secundară - tehnică de sutură pentru plăgile contaminate sau cele asociate cu necroză tisulară, cum ar fi plăgile prin împuşcare. Straturile superficiale nu se suturează decât mai târziu, când sunt curate. Sinonim: sutura per secundarum;

suxamethonium - compus de sinteză cu acţiune curarizantă de scurtă durată; acţionează prin depolarizarea prelungită a plăcii motorii. Se administrează intravenos pentru a produce relaxare musculară în timpul intervenţiilor chirurgicale sub anestezie generală;

Swan-Ganz (cateterul) - cateter prevăzut cu un balon gonflabil, care poate fi inserat în artera pulmonară prin camerele drepte ale cordului. Umflarea balonului permite măsurarea presiunii în ventriculul stâng şi în artera pulmonară;

Sydenham (coree) - formă de coree care afectează în special copiii şi adolescenţii de sex feminin. Poate apărea la câteva luni după o infecţie determinată de streptococi B-hemolitici (cum ar fi reumatismul articular acut sau scarlatina), caracterizându-se prin mişcări involuntare ale muşchilor umerilor, şoldurilor şi feţei (de aceea, în trecut era numită „dansul Saint Vitus”). Deşi, în trecut, era considerată o boală înfricoşătoare, astăzi este vindecabilă prin antibiotice;



Add comment


Security code
Refresh

Informaţii în completare