Sanatate

Adaptarea organismului

---

---

Detalii

Creat la 2012-02-14 09:48

Afişări: 22

Adaptarea organismului la mediul ambiant, la necesităţile vieţii sociale, la ritmul şi condiţiile noi de colectiv este un proces îndelungat, în decursul căruia se produc schimbări esenţiale în nivelul de funcţionare a întregului organism. Perfecţionarea adaptabilităţii la condiţiile noi de instruire şi de muncă, la regulile convieţuirii sociale este pentru organism un proces de mare importanţă, de dirijare a menţinerii echilibrului relativ dintre organism şi mediul ambiant. Măsura în care o persoană reuşeşte să se adapteze regulilor social-morale se manifesta prin conduita sa în familie, în societate, în comportamentul său în general.

Fiziologii evidenţiază trei etape în procesul de adaptare. Prima - faza adaptaţiei acute, în decursul căreia se produc schimbări, dereglări în nivelul de funcţionare a organismului şi a stării de comportare a organismului. Durata ei depinde de vârstă, de starea de sănătate şi de nivelul de pregătire al copilului faţă de însuşirea şi educaţia în colectiv. La copiii sănătoşi prima fază durează 10 zile, la ceilalţi — 20 şi mai multe.

A doua etapă - faza subacută - se caracterizează prin normalizarea majorităţii indicilor fiziologici, starea de rezistenţa a organismului rămânând scăzută. Această etapă decurge la copiii sănătoşi 2-3 luni, la cei cu boli cronice, cu dereglări funcţionale - timp mai îndelungat. A treia etapă - faza de compensare - se manifestă prin îmbunătăţirea nivelului de funcţionare a organismului şi a stării de comportare, prin dispariţia dereglărilor apărute anterior.

Însă la unii copii acţiunea factorilor de mediu depăşeşte nivelul posibilităţii adaptabilităţii organismului şi ca urmare apare starea de decompensare cu diferite manifestări. La copii aceste tulburări nu se prezintă ca o maladie propriu-zisă cu o simptomatologie bine cunoscută, însă se caracterizează printr-un comportament considerat discordant în raport cu conduita normală a colectivului din punct de vedere psihologic, medical, social etc.

Cauzele tulburărilor de adaptare pot lua naştere ca urmare a anumitor condiţii din perioada prenatală (bolile psihice, tuberculoza, afecţiunile virotice ale mamei în timpul gravidităţii, cât şi efortul fizic, mediul toxic la locul de muncă, traumatismele psihice etc.) sau se datoresc unor nocivităţi din timpul naşterii (prematuritatea, naşterea prelungită) ori după naştere (encefalită, meningita, traumatisme craniene, stări alergice, boli de nutriţie, endocrinopatii etc ).

Alte cauze care pot favoriza apariţia dereglărilor adaptative pot fi considerate unele stări - deficienţe mintale, senzoriale vizuale, auditive, dezvoltarea tardivă a motricităţii; dereglările motorii, cât şi oboseala excesivă. Asupra capacităţii adaptative a copiilor o influenţă esenţială are ambianţa nefavorabilă familială şi şcolară (familii dezorganizate, condiţii de mediu neigienice, metode pedagogice incorecte), mediul ambiant poluat etc.